Curiozități și informații despre veverițe (Sciurus vulgaris)
Veverițele sunt printre cele mai îndrăgite animale sălbatice. Le întâlnim adesea în păduri și parcuri, unde se deplasează cu agilitate printre crengile copacilor, caută hrană și își pregătesc proviziile pentru perioadele mai reci.
Există numeroase specii de veverițe, cu dimensiuni și culori diferite. Blana poate avea nuanțe de gri, alb, roșcat sau negru, în funcție de specie. Veverița roșie europeană, cunoscută științific sub numele de Sciurus vulgaris, este una dintre speciile pe care le putem întâlni și fotografia în natură.
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
Tot ce trebuie să știi despre veverițe
Veverițele fac parte din familia Sciuridae, care cuprinde numeroase specii răspândite în diferite regiuni ale lumii. Unele sunt foarte mici, în timp ce altele pot ajunge la dimensiuni impresionante.
Printre speciile de dimensiuni reduse se numără veverițele pitice africane. La polul opus se află veverița uriașă indiană, Ratufa indica, o specie spectaculoasă, întâlnită în pădurile din India.
În America de Nord trăiește și veverița dungată (Tamias striatus), un animal activ, cunoscut pentru dungile de pe spate și pentru obiceiul de a-și depozita hrana.
Poți citi mai multe despre veverița roșcată în articolul: Descoperă veverița roșcată: comportament și habitat.
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
Cu ce se hrănesc veverițele?
Hrana veverițelor diferă în funcție de specie și de mediul în care trăiesc. În cazul veveriței roșii, alimentația este bazată în principal pe semințe, nuci, alune, conuri de conifere, fructe și alte resurse vegetale disponibile în pădure.
Veverițele sunt foarte pricepute la găsirea și depozitarea hranei. Își ascund proviziile în diferite locuri, pentru a avea la dispoziție hrană și în perioadele în care aceasta se găsește mai greu.
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
Veverița roșie în România
În România, veverița roșie (Sciurus vulgaris) este specia pe care o întâlnim cel mai des în pădurile de foioase și de conifere. Blana sa poate avea nuanțe diferite, de la roșcat și cărămiziu până la brun închis. Abdomenul este, de regulă, deschis la culoare, iar coada lungă și stufoasă este una dintre trăsăturile sale cele mai ușor de recunoscut.
Alimentația sa este strâns legată de mediul forestier: semințele, nucile, alunele și conurile de pin sau brad sunt printre sursele importante de hrană.
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
Dinții și adaptările veverițelor
Un lucru interesant la veverițe este faptul că incisivii cresc continuu. Ronțăitul alimentelor și al materialelor potrivite contribuie la uzura lor naturală.
Coada lungă și stufoasă are mai multe roluri importante. Ajută la menținerea echilibrului în timpul deplasării și al salturilor, oferă protecție împotriva frigului și poate avea un rol în comunicarea dintre animale.
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
Alimentația și depozitarea hranei
Veverițele își petrec o parte importantă din timp căutând hrană. Adună semințe, nuci, alune și alte alimente pe care le consumă imediat sau le ascund pentru mai târziu.
Un comportament interesant este faptul că unele dintre proviziile ascunse nu mai sunt recuperate. Semințele uitate pot ajunge să germineze, contribuind astfel la răspândirea unor plante și arbori în pădure.
Citește și: Veverița la semințe – Video Wildlife Photography.
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
Coada unei veverițe – la ce folosește?
Coada stufoasă este una dintre cele mai importante caracteristici ale veveriței. Aceasta o ajută să-și mențină echilibrul atunci când aleargă pe crengi sau sare dintr-un copac în altul. De asemenea, o poate folosi pentru a se proteja de frig și pentru a transmite semnale altor veverițe.
În natură, veverițele trebuie să fie mereu atente la pericole. Printre prădătorii lor se numără păsările răpitoare și unele mamifere carnivore, în funcție de regiunea în care trăiesc.
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
|
Veverița roșie (Sciurus vulgaris) |
Alte curiozități despre veverițe
Veverițele sunt animale agile și foarte bine adaptate vieții în copaci. Pot sări între crengi, se pot cățăra cu ușurință și folosesc coada pentru a-și păstra echilibrul în timpul deplasării.
Observarea lor în natură este o adevărată bucurie pentru fotografi. Sunt rapide, imprevizibile și rareori stau suficient de mult într-un singur loc pentru a obține cadrul perfect. Tocmai de aceea, fiecare întâlnire poate deveni o mică provocare fotografică.
Alte articole despre veverițe și animale sălbatice
Te invit să citești și despre:
- Curiozitate și gingășie cu veverița (Sciurus vulgaris)
- Veverița din pădure – Wildlife Photography
- Veverița, acrobatul perfect – Fotografia din pădure
- Video – L-am prins singur în natură: căprior (Capreolus capreolus)
Cameră și obiectiv: Nikon D7500 + Tamron 150-600 G2.
Editare foto: Luminar AI + Topaz DeNoise AI.
Veverițe în natură – Slideshow video.